Ma, deci imi pare rau. La toti fanii mei, la toti care ati cerut, uite, m-am intors. Si pentru ca ma simt dator, iata, va impartasesc cateva lucruri despre mine. Mici ciudatenii, lipsuri, dezastre locale ale eu-lui meu in zona aflata sub contract cu universul, dar care, nu-i asa, contribuie la ceea ce ne face oameni unii in ochii celuilalt pentru ca, nu-i asa, in ochii nostri parca ne vedem ceva mai perfecti si pana la urma cine ne-ar invinui pentru asta. Enjioi
1. Nu incerca sa vorbesti cu mine pe strada. Cand ion merge pe strada nu mai aude nimic. Nu stiu daca a observat careva asta, dar raspunsurile mele pe strada seamana cu cele ale bunica-mii pe cand surzise. Adica in loc de raspuns, mai repet o data intrebarea sau, intuind sensul discutiei, dau raspunsuri foarte generale gen “Si eu.” sau “Da ma, asa sunt toti.”
2. Cand sunt in picioarele goale imi transpira mainile.
3. Cand vad o pisica pe strada incep sa rad. Pentru ca stiu foarte clar ce e in capul unei pisici. Acolo belfereshte cel mai amuzant creier de pe planeta. Nu ma puneti sa explic mai departe, cred ca e destul de ciudat pana acum.
4. Nu ratez niciodata ocazia de a purta o conversatie scurta cu mine in oglinda. De cele mai multe ori e protocolara, gen “Ce’aci domnu’?” sau puerila cand bag o strambatura scurta dupa care continui sa ma spal pe dinti.
5. Cand dorm poti sa tai lemne pe mine, fara gluma. Daca totusi reusesti sa ma trezesti, fa-o lent, ca daca nu, o faci degeaba. Cand mama m-a trezit in dupa-masa cand Osama baga doua avioane in cele doua turnuri scuturandu-ma cu “Teroristi ataca America!” i-am zis “Trezeste-ma cand ajung la unguri” si m-am culcat inapoi. (sic!)
6. Primul lucru pe care l-am desenat cand eram copchil s-a numit “Zantancampa de mancana”. Sunt absolut ferm convins ca va juca un rol devastator in viata mea.
7. Daca in farfuria mea se afla diferite tipuri de alimente, voi face in asa fel ca ultima imbucatura sa fie compusa din toate aceste tipuri de alimente. Nu va ramane outz fara slaninutza, carnatz fara rosiutza sau maslinutza fara branzica.
8. Sufar de sindromul lucrurilor inclasificabile. Sunt inconjurat de lucruri pe care sunt incapabil sa le sortez si care sfarsesc prin a se acumula in gramezi de tip malder pe birou, in pat, pe parchet, pe noptiera (nu am noptiera). Acestui sindrom ii voi dedica un post ilustrat, ca e amuzant. Oricum, oamenilor care sufera de acest problem le sugerez sa se cupleze cu altii care au obsesii complementare, gen fabricatu de rafturi sau sertarase compartimentabile la infinit.
9. Mi-am schimbat scrisul de trei ori si nici pana in ziua de azi nu ma pot decide asupra semnaturii. Prima oara mi l-am schimbat cand am prins un jurnal d-alu muma-mea care scria cu niste rotunjimi ametitoare ce pluteau ca niste ozeneuri intre liniile caetului de romana.
10. Sunt singurul din familia mea la care ii plac blondele, chitarile metalice si motocicletele cu atash.
Plus desenu de care vorbeam, parte dintr-un banner pe care planuiam sa il atarn pe balcon. Momentan parte doar dintr-un folder de pe calculator.
P.S.
Deci pentru rautaciosii aia care au intrebat, nu mi-am luat refractoru apocromat, da am fost in doua insule. Se pune?















