Scriam aici ca urmeaza asta. Si dupa ce-am vazut trailer-ul, paru de animal a inceput deja sa creasca pe mine. Ma astept cu modestie la o capodopera, altceva nu vad ce ar putea iesi din combinatia asta: Spike Jonze + Karen O. O lipeala care a mai dat pe vremuri un spot oniric la Adidas, pe care ma indoiesc ca l-au visat clientii. Aici gasiti cartea Where the Wild Things Are de Maurice Sendak, un tom mic de 48 de pagini pentru copiii intre 4 si 8 ani.
In februarie va apare si filmul Coraline, o animatie stop-motion se pare, pusa in scena de Henry Selick (The Nightmare Before Christmas). Imdb link. >
Nu mai am rabdare la carti. Mi-e din ce in mai clar. Orice obiect cu mai mult de 150 de pagini ma adoarme instant. Dar cum suma viciilor ramane egala, am gasit in cele din urma un surogat: graphic novels. La libraria britanica de langa Humanitas sunt garla si ce am vazut p-acolo pare o selectie de bun simt pentru un incepator intr-ale comic book-urilor ca mine. Am cumparat inainte de sarbatori doua bucati: Sleepwalk de Adrian Tomine, o serie de povestiri ilustrate cu final neasteptat si Coraline, bestseller-ul lui Neil Gainman. Cumva mi-au trezit niste nervi atavici, copilaresti, pe care ii credeam atrofiati de mult. Aceiasi care pulsau pin clasa a patra in fata revistelor frantuzesti cu pif si rahan pe care le mancam cu tot cu fulgi pe persan impreuna cu fratele meu.
Oricum, e amuzant ca mi-am cam iesit din mana. Adica un nou tip de mediu cere un nou tip de lectura. M-am trezit de cateva ori dand pagina fara sa privesc ilustratiile sau privind repede ilustratia si nebagand “bulele” in seama. E greu sa folosesti ambele emisfere simultan, daca nu esti copchil.
Din pacate, ca toate celelalte pasiuni ale mele, o sa ma coste (cel mai ieftin hobby al meu e colectia de chei gasite pe strada). Ieri mi-am petrecut cateva ore bune studiind pe amazon cum ar trebui sa umplu primul meu raft de comicsuri. Si am sfarsit cu un shopping cart sanatos si un wishlist care nu se mai termina. Marea majoritate sunt clasice (Miller si Moore) bestsellere mai mult sau mai putin comerciale, deja ecranizate sau in curs de. Insa am gasit si cateva ciudatenii care m-au lasat fara suflare cum ar fi cartile ilustratorului australian Shaun Tan (printre altele concept artist la Wall-E) si cateva executii superbe, wordless woodcuts. Pe scurt, m-am procopsit. In ianuarie vine primul colet pe care il voi astepta nerabdator cu cutter-ul in vama. Miam!
Pompos si pe buna dreptate. Look, Harper’s Bazaar, New York Times Magazine, Esquire. Life, Time, Washington Post and so on. O istorie cu poze, prefata si cateva interviuri despre designul editorial din ‘70 incoace.
Am cumparat-o pentru ca salivez dupa carti si reviste. Am mai vorbit despre asta, sunt in stare sa cumpar o carte si daca singura ei calitate este ca arata bine. Valabil si in cazul revistelor. Citesc XtremPC (stiu, nu e exemplul la care va asteptati) de cativa ani buni desi pasiunea mea pentru tehnica de calcul e in regres. Am cumparat-o prima oara pe vremuri pentru ca era singura revista din clasa ei care arata extraordinar si m-am bucurat ca un copil ca aveam un produs pur romanesc care mai inviora peticeala din chioscuri. Si nu cred ca eram singurul. Eram doar unul dintre putinii nebuni din middle class care se bucura ca mai ajung prin aeroport si pentru ca pot pleca de acolo cu un wallpaper sau dazed in tashca.
Pacat ca pe piata noastra de reviste capitolul art-direction este aproape inexistent. Sau ma rog, poate-i spune mai simplu - responsabilitate editoriala. Pentru ca desi e un lucru pe care il vedem, modul in care arata o revista tine strict de respectul si inspiratia cu care designerul i-a tratat continutul. Pana si pe formatele importate dezastrele vizuale escaladeaza de la pagina la pagina. Lucru absolut normal avand in vedere ca din scurta mea incursiune in presa am aflat ca “revista” se face in ultima zi, cand cineva, “artu”, se chinuie sa teasa intr-un A3 prea mult text ornat cu tifetzuri ordinare. Si ce ma intriga cel mai tare e ca pe niciunul din birourile acestor oameni care isi faceau doar jobu, n-am vazut o revista “straina”, o pata de inspiratie, ceva, un semn ca cineva are p-acolo un orgoliu de hranit sau o poveste buna de spus. Lucrurile nu mai stau in continuare chiar asa, dar resimt risipa de retina de cate ori bag capul mai atent in gaurica mica, ornata cu baba sau mos a chioscurilor noastre.
Mai jos un exemplu concludent: britanicul Milk versus mioriticul Mami. Nu-i pacat? Nu-i pacat ca mamele noastre sunt presupuse a priori proaste, necultivate vizual, gospodine conservatoare al caror nerv optic se excita doar la culori vii, fotografie de stock si carpete cu capse? Sa nu-mi spuneti ca n-aveti bani sau ca sunteti mainstream, nu-i o scuza.
Nu m-am intrebat mereu asta, dar acum ca am gasit raspunsul mi se pare o interogatie de bun simt. Cum naiba se fac globurile pamantesti? Un clip misto cu un insight inegalabil pentru cartografii din toate timpurile: toate lumile sunt plate la inceput. Astept o serie de “how is made” facuta de Dumnezeu, ca-s curios cum arata “fabrica de corpuri ceresti”, “atelierul artizanal de organisme monocelulare”, “centrul de reciclat praf interstelar” etc.
Tot in aceeasi idee, o carte pe care am primit-o de curand - “The World is Flat” unde se explica foarte fromos de ce democratizarea resurselor si sourcing-ul de tot felul (out/home/crowd) turteste terra inapoi. Putin cam groasa pentru mine, dar scrisa telenovelistic in sensul ca poti sa o deschizi oriunde, sa citesti cateva paragrafe si apoi sa faci pe desteptu cu prietenii tai.
Who said books won’t survive the millennium? I thou thee, thou traitor! Here is Shelfari which invites everybody to read, share and explore using the simple and traditional idea of shelf. Well, 2.0 shelves actually with which you can “embed”, “tag”, “connect” and “discover” books and friends with. This concept, leaving aside its simplicity, has a great “consumer” insight. For me at least, the book shelves have always functioned similar to the business cards. I watch the man in his eyes, ask him about the books he has and then carefully shake his hand. not.
Up there is my shelf. Night all over.
I’ve been raised among books. My parents had an impressive library counting over six thousands books. Those were my walls, my windows, my doors, my….. . Believe me, reading was not an option. This is probably the source of my peculiar interest in books, as objects, not as sources of knowledge. Anyways, I enjoy looking at typefaces and books as some of you probably enjoy looking at paintings or photographs. Curiously enough, my handwriting is in constant metamorphosis since the age of twelve and I still can’t make a visual decision regarding my signature. I’m literally a graphological mess.
Well (I’m mentally disorganized too), what I was trying to say is that my two obsessions (books and typefaces) collapsed recently when I bought my first book about typefaces: Stop stealing Sheep. That’s a pretty rough guide to what a typeface is and how it should be used, but it’s an interesting read nevertheless. Newbies welcome. I personally prefer hardcore pieces of eclectic information designed to fit together in beautiful mandersheep.
Down here, a video about typefaces. Simple and beautifuly designed. Just like my book.
And here are two examples of the enourmous design potential of these little shapes we usually tend to take for granted. So, art directors close your eyes and say goodnight to Getty.
I don’t buy as many books as I used to. Less is more, right?. Well, the last “less” was “The art of looking sideways” by Alan Fletcher, founding partner of Pentagram (he past away last year). I bought this awhile ago without knowing who the author was, just browsing listmania and the recommandations on the amazon site. Shame on me. Anyways, I should explain my post title. I was randomly reading this book (there’s no other way to approach it) the other night and I came over this world-wrecking quote of Solomon Guggenheim. Watch out: “All day long I add up columns of figures and make everything balance. I come home. I sit down. I look at Kandinsky and it’s wonderful! It doesn’t mean a damn thing!” I need a Kandinsky.
*buy/find/steal the book, it’s beautiful.
WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck requires Flash Player 9 or better.
