Posted by ion on January 20, 2010 – 7:43 pm
Ba, breaking news, s-a intors mihai din mongolia :D. Si cand s-a intors le-a adus la oameni pietricele de pe drum si bancnote mongoleze. Evident ca astea au trebuit impachetate cumva si desi eram cu capu in maini, privirile s-au intors inspre mine. Sincer, nu ma pricep, dar am pornit de la prejudecata ca o piatra se inveleste cel mai bine in ceva la fel de rotund. Si asa l-am gasit pe John Edminster (via boxvox), un nene care preda packaging pe vremuri la Fashion Institute of Technology (NY) iar acum, din cate vad, intretine doua bloguri religioase. Ei omu asta, ca si tizu lui, Buckminster, avea o pasiune pentru solidele astea cu multe fete. Numai ca una e sa inmultesti suprafetele unui cub in minte, alta e sa le imbini intr-un obiect real. Noroc ca am gasit fotografia cutiei desfacute si am reusit sa refac stantza pornind de la ea. Care o vrea, o cereti pe mail. Poti tine in ea o piatra fara probleme. 
Posted by ion on September 14, 2009 – 3:52 pm
…lucrez din ce in ce mai bine pentru rude. Ceea ce e o veste buna pentru membrii familionului meu, care vor innota cu toti in papetarie si sigle si, pe de alta parte, o sansa deosebita pentru mine. Aceea de a-mi iubi familia asa cum inteleg eu si anume strivind-o printre celelalte familii de fonturi. Adica un fel de “Mama, da o fasole, ca-ti trag dupa un Trebuchet”
Mai jos, sigla firmei de PR a Silviei. O imbinare fericita intre un nume obtinut in urma unui barter cu bogdan (io ce ti-am dat? ca nu mai tiu minte…) si o idee de poster pe care am ratat-o alaturi de mishi.
Faceti tamtam fetelor, ca nu-mi place sa muncesc degeaba.
Posted by ion on July 14, 2009 – 12:01 pm
A lucrat din greu la site-ul lui Mihai. Niste imagini doveditoare mai jos. Oricum, traforatu e la fel de greu ca si in scoala generala, desi am avut o trusa de 40 de lei. Situ e sus iar povestile au inceput sa curga, enjoy. Drum bun, frate!
Posted by ion on June 15, 2009 – 10:41 pm
Filed under mi, proiecte, t-shit
Sa-ti faci un tricou cu poanta e un lucru foarte complicat. Tre sa incepi cu un caiet de romana musai, preferabil gol, unde sa incepi sa schitezi ideea pe care o ai. Nu-ti fa griji, liniile paralele inerente acestui tip de caiet te vor ajuta cu perspectiva si it vor oferi claritate in gandire. Asterne-te pe desenat, cu pixu, fara guma, caci caietul de romana are multe pagini goale, by default.
Dupa ce termini schita cere opinia neavizata a prietenilor tai. Bleah. Nu te ingrijora si nu-i crede pe cuvant, artistul din tine se inseala rar si niciodata intr-un caiet de romana. Asa ca da-i drumu la vectorizare. Daca esti noob ca mine o faci in corel, daca nu, in illustrator. In faza asta de obicei iti mai vin idei si conceptul initial poate deraia o tzara, cateodata benefic.
Dupa ce ai terminat cu vectorizatu, urmeaza ultima faza a proiectului, cea finala. Acum trebuie sa scoti banul din buzunar si sa te duci la un centru de imprimat tricouri. Sa dai indicatii, sa alegi culoare si marime, apoi sa mergi sa bei un Guinness si sa te intorci sa vezi daca termotransferul tampografic s-a incheiat cu succes. Nu uita sa-ti uiti stick-ul de memorie acolo, ca sa ai de ce sa te intorci, ca la 70 de lei un tricou io nu vad alt motiv sa faci asta de doua ori intr-o zi. Si nu uita sa-l porti si sa-l speli pe dos, ca e vara si la cat de cool vei fi, o sa transpiri in el ca o soprana.
Posted by ion on June 8, 2009 – 8:48 pm
Am povestit mai jos care-i treaba cu Mongolia lui Mihai si vandutul de kilometri. Astazi prezentam “chitantele” featuring martalogu (stanga sus). Adica atunci cand omul plateste kilometru primeste chitanta aferenta de 500 de km. Plus bere, pupic si alte obligatiuni sentimentale. A treia e verso-ul cartii de vizita, sa te gaseasca lumea si daca te insori sau schimbi reteaua. Unde mai pui ca functioneaza si ca un reminder, in caz ca uiti sa te mai intorci.
Posted by ion on May 30, 2009 – 1:23 pm
desenat total necrestineste in niste duminici furate, cum zice robert.
Posted by ion on May 20, 2009 – 8:45 pm
Lumea zice ca e criza, da visele se vand in continuare mai bine ca painea. Mihai pleaca in Mongolia cu Motocicleta si isi vinde kilometrii si povestile, ce mai, cam tot cu ce te alegi dupa orice fel de drum. Doar ca e greu sa vorbesti de ele inainte. Asa ca i-am facut “patalamaua” de mai sus, o sfera mongoleza de impachetat povesti, convins fiind ca-n literele acestei tari se da precis cineva cu motoreta. Cititi povestea aici si luati si voi kilometri (daca mai apucati :D). Sunt nominali si netransmisibili, ca toate lucrurile bune de pe Terra.
