Intr-o noapte, la o trecere de pietoni, se apropie de mine o tanara. Ea: “Ai o tigara?” Eu: “Nu fumez” Ea tace Eu tac Semaforu: “Rosu” Ea: “Un sex vrei?” Eu: “Nu” Semaforu: “Rosu” Ea tace Eu tac Ea: “O fata?” Eu: “Nu, merci” Semaforu: “Verde” Eu trec strada Ea trece strada Semaforu: “Rosu“.
Aseara m-am dus la vot, in calitate de provincial, la sectia speciala o suta si ceva, undeva pe langa gara. Fusesem si mai devreme, pe la doua, dar coada era la fel de lunga, aproape doua sute de persoane. Ce-mi place mie la conditia de provincial-bucurestean e ca o data la cinci ani ai sansa unica sa te incarci de civism stand la o coada sa-ti exerciti dreptul. Am stat. N-am votat. N-am apucat.
Dar e ceva special in imbulzelile astea. Lumea fraternizeaza, se revolta, se impinge si se auto-ironizeaza. Jandarmi sunt luati peste picior iar politia e trimisa din cinci in cinci minute sa vada cam care mai e situatia in sectie si daca “intram dom’ne toti pan’ la noua”. E, asa, un fel de micro-revolutie cu eroi ce se nasc pe betonul de sub coada si mor ca somonii dupa contactul democratic cu stampila. Cum a fost acest tanar cu parul despletit care, dupa ce si-a exercitat dreptul, a coborat scarile cancelariei in fata multimii si a tinut un discurs anti-sistem inflacarat despre incompetenta si cele doua stampile de vot alocate sectiei speciale. Noi l-am incurajat cu urlete si fluieraturi iar el apoi a plecat cu ochii sticlind si fularul aruncat peste umar. In spate, prietena lui, ce incerca in zadar sa tina pasul cu el, i-a spus aproape soptit ceea ce i-a spus si Gala lui Dali, Aleida lui El Che, Nina lui Iliescu. I-a spus aproape soptit, cele doua cuvinte ce se rostesc in anticamera oricarei revolutii:
“Stai pisu…”.
Cu ocazia concertului Sting la Bucuresti, enel suplimenteaza niste bilete. Ca nu prea inteleg cum o astfel de asociere ar putea avea sens fara sa vatamam partea elisabetana, valoroasa, a ecuatiei, asta sa zicem ca e o intrebare de baiat destept. Lobul meu prost insa e gata sa se arunce cu capul inainte in promotie. Deci, ce tre sa faci ca sa apuci un bilet in sala unde se va canta “Cea mai buna muzica in ritmul tau”? Simplu, tre sa citesti regulamentul. Si aici incepe distractia si lupta de strada intre targetu sting si consumatoru enel.
Deci, normal, previzibil, cum ma asteptam, ca sa poti participa la promotie tre sa iti citesti indexul contorului. Ca no, e genu de promotie 2.0, interactiva. Fireste, toti fani intelectuali ai lui sting vor alerga la panoul electric si vor buchisi cifrele de langa sigurante (se pun si cifrele rosii?). Dupa care suni la telverde, care iti da un cod cu care cod tu intri in concurs, dupa care contoarele se trag la sorti si castiga niste consumatori. Ei, presupunand ca ai castigat, de fapt ai pierdut, pentru ca acuma ca tot ai citit indexu tre sa te duci sa iti platesti si curentu. Pen’ca biletele se dau numa celor care pe langa codu’ castigator mai pot prezenta si ultima factura si dovada platii acesteia. Asa scrie in regulament.
Si uite asa a citit enel toate contoarele populatiei din in urmatoarele arii teritoriale: zona Bucuresti (incluzand municipiul Bucuresti, judetul Ilfov, judetul Giurgiu), zona Banat (cuprinzand judetele Timis, Arad, Caras-Severin si Hunedoara) si zona Dobrogea (incluzand judetele Calarasi, Ialomita, Tulcea si Constanta). Unde mai pui ca acum marele electric cunoaste si preferintele muzicale ale clientilor si poate trimite facturi personalizate, gen “in a bottle” la premianti si “can’t stand losing you” la restantierii cronici. Restu, stingeti lumina, voi nu mereti la sting.
WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck requires Flash Player 9 or better.
