Iti eram dator cu ceva, sper ca nu cu niste raspunsuri… Pentru ca acu’, uitandu-ma la ce am scris, vad ca nu-i deloc un text fromos, organizat pe puncte, cum imi propuneam initial. Dar, cum spuneai tu, “intrebarile ar fi multe”, ei bine si raspunsurile sunt la fel de putine. Asa ca dau un paste la ce-ai zis tu si scriu sub ce parere am eu.

“Asa ca din perspectiva mea de acum,m-ar interesa cum e viata intr-o agentie,care e mentalitatea generala a oamenilor din publicitate(ex.:daca ar face orice ca sa iasa ei in fata etc.),daca ai putea sa-mi recomanzi niste carti fundamentale sau utile pe tema asta,daca e vreun domeniu pe care e bine sa-l cunosti in detaliu pentru ca te ajuta sa-ti faci treaba…nu stiu,daca e ceva ce crezi ca e important si un neinitiat ar trebui sa stie…”

Despre viata in agentie nu stiu cum sa te mint mai frumos. Cred ca tine mai degraba de calitatea oamenilor care te inconjoara decat de domeniu in sine. Sunt domenii in care eu personal as munci cu la fel de multa placere si care nu au o legatura directa cu publicitatea, poate doar cu debitarea ne-robotizata a ideilor. Recunosc, e mult glamour in jurul acestui job, dar e doar pe jumate meritat. Se datoreaza in principal faptului ca oamenii care lucreaza in acest domeniu au mai multa vizibilitate decat media si ca pasiunea in acest fel e mai transparenta, mai accesibila celor interesati. Poate si in cadrul departamentului national de astrofizica se sta cu picioarele pe birou in timp ce creierul analizeaza relaxat concepte, insa sunt putini specialisti in acest domeniu dispusi sa-si creeze un public vorbind despre activitatea lor.

Carti…. hahaha (lol). Eu mi-am irosit adolescenta caznindu-ma sa citesc macar 10 % din tomurile ce ma inconjurau acasa, in camera copiilor. Nu pot sa-ti spun ca m-am ales cu mare lucru, doar cu un respect, normal pe acea vreme, pentru cuvantul scris. Acum citesc internetul, o carte mai usor de adnotat, de abandonat si de povestit. Lucru pe care te sfatuiesc sa il faci si tu. Lasa cartile, zic eu, pentru weekend-urile in care ai uitat sa iti platesti cablul. Majoritatea agentiilor mari au acum bloguri, o sursa excelenta despre cum se gandesc si se fac lucrurile in publicitate. Unde mai pui ca poti sa-i si intrebi ceva cand nu intelegi. Unde mai pui ca trebuie sa o faci inteligent ca sa iti raspunda. Poti sa incepi cu W+K sau poke iar daca tii totusi la ideea de carte, Serban Alexandrescu (Headvertising) a compilat aici o lista de carti pentru studentii scolii ADC*RO - o institutie interesanta pastorita de greii industriei (daca esti dispus sa investesti mai mult decat timp, e un punct foarte bun de plecare, dar e cu plata).

“Eu asa am oarece talent la scris si la desen si invat chitara,deci as avea o privire mai cuprinzatoare asupra unui proiect,presupun - d-asta m-am gandit ca as putea incerca publicitate.(Am fost si la cursul tau la Cogito si s-a nimerit sa fiu si in echipa care a castigat - inca mai am masinuta,sa stii :)) ).
Deci eu sunt cam debusolat si tu ti-ai asumat rolul de sfatuitor fara sa stii in ce te bagi .”

Ba, toate ca toate, da sa nu pierzi masinutza. Ca no, e genu ala de premiu inestimabil pe care daca il strangi tare in buzunar ti se lumineaza calea Cat despre talente, eu unul sustin ideea omului de publicitate universal, adica a celui cu interese diverse si oarecum profunde. Noi nu suntem creatori de continut in adevaratul sens al cuvantului, nu cream lucruri de la zero, suntem agregatori, oameni care strang iar apoi disponibilizeaza resurse (idei, executii) in mod creativ. Deci daca vrei art ia si niste cursuri optionale de gramatica, daca vrei copy ti-ar fi de folos sa stii si shortcut-ul pentru justify in photoshop.

Cursul de la Cogito era doar varful iceberg-ului. Un digestiv, daca vrei. Ceva sa va starneasca interesul si sa va inlesneasca asimilarea lucrurilor cu adevarat interesante. Parafrazand un afis de la Cannes, treaba ar merge cam asa: The more things you see, the more ideas you have. The more ideas you have, the more things you can do. The more things you can do, the more stories you can tell. Deci da-i bataie cu chitara. La un moment dat, vorba lui Jobs, punctele se vor uni.