Am schimbat tema, am schimbat versiunea (acum stiu sa fac un backup la o o baza de date mysql) si, in sfarsit, am schimbat si limba. Mi-era greu sa ma citesc. Si cum am o oaie neagra pe homepage, deschidem cu un pion negru: Fear(s) of the dark. Un set de sase short-uri pe care l-am vazut in inchiderea Animest. Pe primele 5 cred ca le pot cataloga fara frica drept porcarii, fiind mai degraba demonstratii de art direction si skiluri de ilustratie (unele modeste si la acest capitol) decat scurt metraje serioase, traversate de cate o idee, doua. Al saselea insa, m-a cam ciuruit. Am gasit un teaser scurt pe pagina de myspace de la primealinea productions, casa care s-a ocupat de aceasta productie.
http://myspacetv.com/index.cfm?fuseaction=vids.individual&videoid=27247944
Pe asta il consider un fel de ying si yang al animatiei, o poezie in rima alba despre gaurile negre. am facut cateva sapaturi si l-am gasit si pe vinovat, un ilustrator polivalent american fara antecedente serioase in domeniul animatiei - Richard McGuire. E celebru, printre altele, pentru un comic strip naucitor numit here (il puteti gasi in totalitate aici, unde veti gasi si un filmuletz facut dupa aceeasi idee) ce studiaza istoria unui colt prozaic de univers, intamplator poate cel al camerei voastre.

Intr-un interviu pentru AIGA McGuire isi citeaza printre sursele de inspiratie si un pictor elvetian nabist de la inceputul secolului, Felix Vallotton, care “In his graphic work he often did a trick of black on black, a person wearing black against a black background. I liked the way your mind would complete the image. I knew this was a key to how to approach the film” Am gasit imaginea de mai jos pe Wikipedia si e intr-adevar ilustrativa pentru tehnica de animatie a acestui film. Inca o dmonesratie a fatuplui ca nu trbiue sa avem toate dalete pentru a cti coretct un context.

Tot acolo, printre cateva insight-uri amuzante legate de s-a construit coloana sonora, aflam si de ce intr-un cadru dominat de cateva dare albe pare totusi sa nu lipseasca nimic: The funny thing is that, the way I had designed the film, very little is really seen! For instance, we would design a room with all the furniture, rugs and wallpaper, and then turn the lights out. A character is walking through the space but we only see the little area around the candle glow. Although we don’t see much, it all had to really be there in order to feel right. Iata prima definitie a minimalismului cu care ma simt confortabil: Creaza in detaliu, apoi stinge lumina.